vineri, 6 aprilie 2012

Infectia venerica cu Chlamydia

                Infectia cu bacteria Chlamydia trachomatis este azi mai frecventa decat gonoreea. Aprope 10% din femeile active sexual au o astfel de infectie, 15% din cele sub 20 de ani ; la cabinetul medical, incidenta este de 25% din femeile care se prezinta cu BTS.
                La barbat manifestarile constau in secretie uretrala, dureri la urinat, dar infectia se poate extinde si la testicule (durere), prostata si ductele spermatice. La femei simtomele sunt vagi si necaracteristice: dureri in abdomenul inferior, asemanatoare durerii menstruale, si, mai specific, durere in timpul contactului cu penetrare profunda.
                Dar aproape 75% din barbati si femei nu prezinta semnele infectiei si, de aceea ei nu cunosc ca sunt infectati si pot transmite mai departe boala.
                La femeie, riscul complicatiilor este important: sterilitate sau sarcina extrauterina (afectarea perisorilor trompelor uterine care deplaseaza ovulul = salpingita), avortul. In cazul nou-nascutului unei femei infectate exista riscul infectiei ochilor (trachoma) ce poate duce pana la orbire sau pneumonie. De aceea ar trebui testate toate femeile gravide.
                Procesele inflamatorii pelvine (dureri spontane sau la contact, localizate in abdomenul inferior) trebuie suspicionate a fi infectii cu Chlamydia. Se constata ca majoritatea partenerilor femeilor cu procese inflamatorii pelvine au o infectie asimptomatica. De aceea  trebuie invitat la cabinet si partenerul, care adesea nu are simptomatologie  (si reactioneaza vehement la invitatie), pentru ca netratat si acesta produce reinfectarea femeii. Abordarea partenerului este delicata, trebuie sa I se explice ca infectia poate evolua fara simptome, ca infectia poate este de mult timp, inainte de relatia dintre cei doi si nu trebuie stigmatizat  nici unul. De asemenea, trebuie sa se stie ca examinarea si consultatia este strict confidentiala.
                Diagnosticul infectiei cu Chlamydia se face prin recoltarea de pe colul uterin si uretra; exista si posibilitatea testelor imunologice din sange.
                In Scandinavia, boala inflamatorie pelvina aproape a disparut prin controlul sistematic al femeilor  si educarea barbatilor.
                Tratamentul trebuie inceput precoce pentru a preveni complicatiile. Tratamentul cu antibiotic (doxiciclina sau azitromicina) este foarte eficace daca incepe la 2 zile de la aparitia durerii. Adesea se asociaza medicamente antiinflamatoare, care alina durerea. Reluarea activitatii sexual e se face dupa vindecarea completa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu